Alexandru Cosmin Codreanu: Bună Andreea, a trecut ceva timp de când ai plecat departe de casă, tocmai în Insulele Cayman. Ai putea să ne descrii în câteva cuvinte drumul tău de până acum? Cum, când și de ce ai ajuns acolo?

Andreea FotografAndreea Șleahtenea: După terminarea facultății la București, în 2004, am căutat oportunități de a câștiga experiență profesională în străinătate, unde standardul de îngrijire al animalelor și medicina veterinară în general, mai ales în societățile mai bogate, este, sau mai bine zis era la vremea respectivă, mult mai ridicat. În plus, întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc și să văd cum e viața și pe alte meleaguri.  Pentru început am profesat 2 ani în Cipru, la o clinica veterinară mică, dar cu foarte multe cazuri și cu un veterinar șef experimentat. Acolo am lucrat cu animale cu și fără stăpân, clinica respectivă fiind asociată și cu un adăpost pentru animale. A fost o experiență neprețuită, care a pus bazele dezvoltării mele profesionale ulterioare.

Următorii 2 ani (2006-2008) i-am petrecut lucrând atât în România, cât și în Emiratele Arabe Unite.

Menționez că la găsirea unor contracte de muncă în diferite locații, în cazul meu în Emirate și, ulterior, în Insulele Cayman, m-au ajutat câteva website-uri de recrutare britanice bine cunoscute în meseria noastră

A.C.C.: Te întrerup un pic. Poți te rog să ne oferi niște exemple concrete de astfel de agenții de recrutare virtuale specializate în medici veterinari?

A.S.: Sigur, de exemplu, www.vetclick.com, mai ales cu joburi în Anglia și Commonwealth, dar și www.kookaburravets.com, cu joburi în Australia. Mi se pare important, deși presupune o investiție financiară, pentru veterinarii tineri și neexperimentați, să facă voluntariat în străinătate și să încerce să cunoască cât mai mulți profesioniști în domeniu. Un tânăr entuziast și conectat profesional are deja 2 atuuri pe care un potențial angajator le va aprecia mult, chiar și în lipsa unei vaste experiențe profesionale.

A.C.C.: Să revenim la Insulele Cayman, casa ta din prezent. Când și cum ai ajuns acolo?

A.S.: Am ajuns în insulele Cayman, formate din 3 insule mici în Marea Caraibilor la sud de Cuba, în februarie 2008. Deși nu cunoșteam pe nimeni personal aici și am venit singură cu 2 valize, am avut un presentiment bun înainte de a ajunge, bazat pe modalitatea în care a decurs interviul precum și termenii contractuali.  Desigur că mi-am asumat niște riscuri, având în vedere că nu știi niciodată ce și pe cine găsești la fața locului, totuși am avut încredere și am venit.

A.C.C.: Cum este viața acolo Andreea? Cât de ușor este pentru un emigrant român să își găsească de muncă în Cayman și în ce domeniu?

Andreea DoctoritaA.S.: Sunt deja de 6 ani jumătate aici, în insula cea mai mare denumită, adecvat, Grand Cayman. Teritoriul este mic, fiind un protectorat britanic, scutit de taxe, care a permis dezvoltarea unei societăți mixte, formate atât din caimanieni, cât și din cetățeni străini veniți la muncă aici, într-un procent de aproximativ 50% fiecare.  Este o societate cu un standard ridicat de viață, probabil cel mai bun din Caraibe, cu multă influență britanică și americană.

În general cele mai căutate domenii profesionale aici sunt în același timp și cele mai bine plătite. Printre acestea se numără economiștii, contabilii și avocații. Menționez că nu aparțin acestor „caste” profesionale, însă senzația mea este că, în principiu, orice român cu pregătire în aceste domenii ar putea să își găsească o slujbă aici. Trebuie făcute însă niște precizări: sistemul juridic din Cayman urmează legislația britanică, iar economiștii trebuie să aibă calificări superioare gen chartered accountants (CA).

A.C.C.: Care este dinamica numărului de români din Insulele Cayman? Când au venit primii emigranți și cum a evoluat numărul lor în timp? În general, vorbim de o emigrație pe termen mediu și lung sau una pe timp scurt (mai puțin de 2 ani) în cazul românilor? Aplică aceștia pentru cetățenie în Cayman?

A.S.: O întrebare foarte interesantă. Populația totală este de aproximativ 50,000 de oameni, cei mai numeroși fiind desigur caimanienii, urmați de americani, britanici, canadieni, filipinezi și jamaicani.

Sunt în jur de 100 de români pe insulă. O parte semnificativă dintre ei au muncit pe vasele de croazieră în diferite domenii, luând astfel contact cu insulele Cayman, o destinație foarte populară și un port obișnuit în „bucla” normală a croazierelor care urmează să exploreze estul Mării Caraibilor.

Viața pe vas nu e ușoară din câte am înțeles! Ore lungi, 6-8 luni de muncă fără nicio zi liberă, spații mici și mereu în schimbare. După o vreme mulți oameni, mai ales dacă s-au implicat într-o relație sentimentală, vor o „bază” mai solidă.  Astfel, mulți dintre românii care sunt aici au lucrat în prealabil pe vase de croazieră și au decis ulterior să se stabilească pe „terra ferma”. Insula aceasta este una din opțiuni, oferind oportunități, un climat foarte agreabil și un standard de viață ridicat.

Mai sunt de asemenea pe insulă câțiva români americani și români-canadieni, care fie au plecat ei înșiși din țară acum 30 – 40 de ani în America de Nord, iar acum s-au pensionat sau și-au extins afacerile aici, fie copii de foști emigranți români în SUA și Canada.

Majoritatea românilor de aici lucrează în servicii de turism, în hoteluri sau restaurante. Merită menționat de asemenea că un procent semnificativ de românii din insulă lucrează în cel mai scump hotel din insulă, numit Ritz Carlton. De asemenea, un domeniu popular este vânzarea bijuteriilor; datorită scutirilor de taxe, există numeroase magazine de bijuterii și ceasuri, foarte populare pentru turiștii. Mai suntem apoi 2 veterinari și 2 IT-iști români. Ca preambul, poate în curând vom avea și un dermatolog român prezent pe insulă!

Exista o regulă generală aici care nu permite lucrătorilor străini să lucreze mai mult de 7 ani la rând în Cayman. Recent, această regulă s-a schimbat la 9 ani. Se numește „roll over”. După această perioadă trebuie să părăsești insula pentru minim un an, sau să aplici pentru cetățenie, lucru deloc ușor, fiind bazat pe un sistem de puncte asemănător emigrației în Canada sau Australia. Pentru ați crește șansele, trebuie să deții o proprietate în Cayman și să deții o slujbă într-un domeniu căutat, pe care cetățenii naționali sunt insuficienți numeric pentru a-l acoperi.

Din aceasta cauză puțini lucrători rămân pe termen lung. Dar desigur, este posibil dacă ești foarte hotărât!

A.C.C.: Poți să estimezi te rog când au venit primii români în Cayman?

A.S.: Din păcate nu știu exact, dar cel mai probabil au sosit la sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000.

A.C.C.: Cât de interesați de activități asociative alături de conaționali sunt românii din Cayman? Există evenimente locale periodice la care iau parte conaționalii noștri?

Andreea GospodinaA.S.: Din experiența personală, noi avem un grup de prieteni mixt, bazat însă pe un nucleu inițial de 7-8 români, care ne vedem foarte des, iar la evenimente mari, de exemplu de Crăciun și Paște, ne strângem și gătim fiecare 1-2 feluri de mâncare tradițională pe care apoi le aducem la petrecerea la care iau parte mai multe naționalități.

De asemenea, românii care lucrează la Ritz se cunosc foarte bine între ei și socializează adesea. Nu cred că a existat până acum un eveniment la care să ne strângem cu toții, însă grupurile mai mici funcționează cu mare succes.

A.C.C.: Deși au trecut ani buni de când ești plecată, ai reușit mai tot timpul să păstrezi legătura cu cei de acasă. Mai mult, ai primit și câteva vizite ale prietenilor din țară. Cum se vede România din America Centrală? S-a potrivit această imagine cu realitatea din teren, pe care ai putut s-o constați vara această în timpul concediului petrecut (și) acasă?

A.S.: Am avut într-adevăr prieteni și familie în vizită, iar anul acesta (2014), în vară, mi-am petrecut concediul în România împreună cu prietenul meu. Am vizitat Bucureștiul și-am făcut  o tură de 1,000 de KM prin Transilvania. Trecuseră câțiva ani buni de când nu mai călătorisem așa de mult prin țară, și trebuie să recunosc că am fost foarte impresionata de schimbări. Drumuri mai bune, pensiuni frumoase și orașe mult înfrumusețate. Am avut ce să le arăt vizitatorilor mei care m-au însoțit și am rămas cu o experiență foarte pozitivă.

A.C.C.: Ai recomanda și altor absolvenți români de Medicină Veterinară să îți calce pe urme?

A.S.: Cred cu tărie în zicala „călătoriile deschid mintea”. Iar în domeniul nostru de activitate, cred că tinerii absolvenți ar fi foarte câștigați dacă pentru câteva luni măcar, dacă nu pentru un an sau doi, ar încerca să vadă cum se profesează meseria noastră și pe alte meridiane. Am făcut voluntariat și în țări mai sărace decât România, în Egipt de exemplu; acolo am învățat cum este să te descurci cu foarte puțin; dar și în țări bogate în care accentul pe comunicarea cu proprietarul se pune extraordinar de mult.

Credeam, în naivitatea mea de la începutul carierei, că dacă iubești animalele și ești un bun profesionist, e suficient. Desigur, sunt două condiții de bază; dar un animal niciodată nu îți va alege, administra sau plăti singur tratamentul! Comunicarea și lucrul cu oamenii / proprietarii de animale sunt incredibil de importante pentru bunăstarea animalului respectiv.

A.C.C.: Care sunt planurile tale de viitor Andreea? Te gândești să pornești la drum din nou în viitor? Dacă da, încotro?

Andreea AlpinistaA.S.: Pentru următorii 2 ani, nu mă gândesc să schimb locul, mai ales când un bebe mic este pe drum! Pe termen lung însă, deși este o insulă frumoasă, eu și prietenul meu am vrea să cunoaștem și alte locuri. De exemplu, un impediment al traiului pe o insulă sunt călătoriile de weekend care presupun obligatoriu cel puțin o excursie cu avionul.

Una din opțiuni este să ne stabilim în Europa; mi-ar place însă să lucrez pentru câțiva ani în orașe asiatice cum ar fi Singapore sau Hong Kong. Va trebui să obțin niște echivalări ale diplomei până atunci, care sunt laborioase și costisitoare, dar nu mă tem de provocări!

Până una alta, proiectul imediat este o fetiță pe care o așteptam chiar săptămâna viitoare.

A.C.C.: Andreea mă bucur că am apucat să îți acest interviu înainte ca timpul tău liber să se comprime foarte mult. Îți mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și vă doresc o fetiță sănătoasă și norocoasă!

A.S.: Plăcerea a fost de partea mea Alex. Păstrăm legătura!

Scurtă prezentare personală a Andreei Șleahtenea

Născută în București în 1980, mi-au plăcut de mică animalele, dar și călătoriile și sporturile extreme.

După absolvirea liceului Gh. Lazar din București, am terminat Facultatea de Medicină Veterinară din București, în anul 2004.

Am lucrat sau am făcut voluntariat în diferite țări de-a lungul anilor, ce includ România, Anglia, Cipru, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Insulele Cayman. Inițial, am lucrat cu animale de companie mici, dar și animale mari, în ultimii ani lucrând însă mai mult cu animale de companie mici și exotice.

Trăiesc de asemenea pentru călătorii, fiind cel mai fericită atunci când am o hartă sau un ghid în mână care să mă ajute să explorez o destinație nouă.

Puteți descărca acest interviu în format .PDF aici.