Eugenia ErikssonEugenia Eriksson a plecat în Suedia în anul 1990, când s-a căsătorit cu un suedez. A ajuns într-o ţară complet străină, căreia nu-i cunoştea nici limba, nici cultura, nici obiceiurile. Dacă în România, ca absolventă de liceu, fusese funcționar la Centrala Industriei Confecţiilor Bucureşti, în primii ani petrecuţi în Suedia, ea a devenit femeie de serviciu, îngrijitor de copii, îngrijitor de bătrâni. În cele din urmă a ales să lucreze ca femeie de serviciu deoarece era mai putin mistuitor sufleteşte decât era a îngriji bătrânii. Noaptea târziu şi dimineaţa devreme făcea acestă muncă, ziua mergea la facultate, iar seara mergea la liceu, pentru a-şi putea completa  şi echivala studiile. În şase luni, în ciuda dificultăţilor, a reuşit să înveţe limba suedeză la nivelul cerut de slujba sa modestă. Au urmat apoi studiile universitare. Pentru a se putea întreţine,  a continuat să fie femeie de serviciu şi în timpul facultăţii.

Astăzi, după 24 de ani petrecuţi în Suedia, dna Eriksson se consideră un om împlinit, atât profesional, cât şi personal. Carte Eugenia Eriksson 1Deţine propria sa afacere în domeniul  recrutare, business coach, trainer, speaker şi antreprenor. Firma sa are mai multe sucursale în Suedia.  Eugenia Eriksson a şi publicat o carte în domeniul său de activitate (în limba suedeză) – „Insiktsfullt Ledarskap – OBL i praktiken”  („Management intuitiv – comportament uman”).

Am stat de vorbă cu doamna Eriksson despre ce înseamnă pentru domnia sa să fii român în străinătate, despre cum poate cineva ajunge la performanţele sale şi despre cum este percepută astăzi România de către un român emigrant veteran din Suedia.

1. Prin comparaţie cu România, cum aţi găsit Suedia când aţi ajuns acolo ?
Eugenia Eriksson:
  Suedia m-a surprins prin curăţenia ei, prin prietenia ei, prin sinceritatea ei. Mi-au plăcut curăţenia, ordinea, prietenia suedezilor. Mi-a displăcut bariera nevăzută şi permanentă dintre „noi” şi „voi”. La început ştiam doar limba engleză, dar, încercând să vorbesc cu o vecină, ea mi-a spus „învaţă suedeza”. Sinceritatea acelei vecine m-a speriat la început, dar, după ce am reflectat,  am înţeles sensul. Vecina respectivă era căsătorită cu un cetăţean englez căruia îi era foarte greu să găsească un loc de muncă. Am realizat că acea vecină îmi dorea binele! Ca să poţi găsi un loc de muncă în Suedia, trebuia să ştii limba suedeză! După cinci ani, mi-am obţinut şi cetăţenia suedeză. Cred că nu este foarte greu pentru cineva să obţină cetăţenia suedeză, dacă vine în Suedia legal!

2. Cum ati descrie procesul integrării dumneavoastră în străinătate?
EE:
  A fost foarte dificil. Ca să învăţ limba suedeză am avut nevoie de un an şi jumătate. Abia apoi am putut intra la facultate, iar acolo am continuat învăţarea acestei limbi! Chiar şi acum se mai întimpla să găsesc cuvinte necunoscute, mai rar, dar se întâmplă. Studiul limbii este un proces continuu. La început, învăţam aproximativ 3000 de cuvinte noi pe lună. Am continuat în acest ritm un an şi abia apoi am putut intra la facultate…  În vremea aceea de început, m-am simţit discriminată adesea. De altfel, eu cred că tot timpul suntem discriminaţi, indiferent de pregătire, apartenenţă politică, putere economică…

3. Dar astăzi?
EE:
  Şi azi e la fel. E vorba de o mentalitate națională. Dacă eşti străin, eşti tratat ca străin!

4. Aţi spune că astăzi sunteţi pe deplin integrată în societatea suedeză?
EE:
  Da. Atât cât este permisă integrarea unui străin în rândurile autohtonilor suedezi.

5. Participati la activităţi/întâlniri ale românilor din Suedia?
EE:  Nu. Aceste întâlniri au loc în Stockholm, iar eu locuiesc in Motala. Cunosc grupul romanilor din Suedia de pe Facebook şi sunt destul de activă în acest grup. Susţin unirea Basarabiei cu România. Particip la aceasta mişcare de unire deoarece sunt înduioşată de faptul că, deşi vorbesc limba română, ei sunt consideraţi străini. Altminteri, nu am cunoştinţe despre organizarea comunităţii de români din Suedia.

6. Puteţi enumera principalele probleme cu care consideraţi că se confruntă comunitatatea românilor din Suedia sau românii din străinătate, în general?
EE:
E greu sa răzbaţi! Dacă eşti străin, trebuie să fii de cel puţin trei ori mai bun decât concurentul tău suedez.

7. Credeţi că autorităţile statului roman ar trebui să se implice în rezolvarea problemelor românilor din străinătate?
EE: Nu, pentru că nu ar schimba nimic.

8. Aţi zis că aveţi cetăţenia suedeză. Aţi spune că sunteţi mai degrabă român sau mai degrabă suedez?
EE: Sunt româno-suedeză. Când vin acasă, în România, sunt considerată „prea mult”, mai mult decât român. Când sunt în Suedia, sunt considerată „prea puţin”, mai puţin decât un suedez. Dar, în general eu mi-am completat identitatea româna cu cea suedeză. Am devenit romano-suedeză pentru că mi-am însuşit o nouă identitate, o noua meserie, o nouă conduită, o nouă limbă, noi coduri de relaţii, noi obiceiuri, noi cunoştinte. Acum, pe lângă familia din România şi pe lângă prietenii din copilarie, am o nouă familie şi un nou cerc de prieteni în Suedia!

9. V-aţi descrie familia ca fiind mai degrabă o familie de români sau o familie de suedezi?
EE: În Suedia, suntem o familie de suedezi. În România, suntem o familie de români.

10. Păstraţi obiceiuri, tradiţii romaneşti?
EE: Nu. Familia mea din Suedia nu le apreciază, aşa că îmi canalizez energia spre ceea ce ea apreciază.

11. Cât de des reveniţi în România?
EE: Cam la cinci ani o dată. La început, veneam acasă în fiecare an. Acum am mult de lucru, iar timpul nu-mi permite să am concedii dese, ca să pot veni şi în România.

12. Cum găsiţi România, când ajungeţi totuşi „acasă”, după cum spuneţi?
EE: Foarte evoluată.  Simt aproape cum creşte România de la an la an. Extrem de mult s-a dezvoltat!  În România de azi îmi plac foarte mult noul, mândria, curajul şi tenacitatea societăţii româneşti!

13. Ce va displace?
EE: Îmi doresc ca aspectul României rurale să se împrospăteze, astfel încât să putem semăna şi noi cu ţările occidentale la acest capitol. Clădiri vopsite pitoresc atrag și ochii, și inima străinului! Dacă s-ar face asta, ar fi mult mai uşor pentru străini să accepte dezvoltarea României! Străinii s-ar simţi ca acasă în România rurală modernizată. Atunci, străinilor le-ar fi mai uşor să vorbească ţara noastră de bine.

14. Vă informaţi constant despre ce se întampla în România? Vă interesează evoluţiile politice, economice, sociale din Romania?
EE: Mă informez doar prin intermediul Facebook. Mă interesează ce se întâmplă, dar nu în mod special. Nu am timp pentru a mă implica. În plus, cred că e periculos să mă implic prea mult, întrucât pot uita limba suedeză, iar suedeza e instrumentul meu de muncă. Fără limba suedeză eu nu pot lucra!

15.  A existat un moment în viaţa dumneavoastră când v-aţi dorit să nu fi plecat din România? Ati vrea să ne povestiţi?
EE: Când prima mea căsătorie s-a rupt, am depus cerere de repatriere. Atunci am trăit cea mai însingurată perioadă din viaţa mea. Atunci veneam acasă, în Bucureşti, la două luni o dată. După o vreme, însă, l-am cunoscut pe actualul meu soţ şi am hotărât să rămân în Suedia. Au trecut 10 ani de atunci.

16. Sunteţi cetăţean român. Participaţi la alegeri pentru reprezentare în România?
EE: Nu prea, dar pe Băsescu l-aş da jos cu dragă inimă. Ambasada Română poate să-mi trimită carnet de vot!

17. Vă simtiţi reprezentată de parlamentarii români pentru diaspora?
EE: N-am nicio idee. Nu cunosc partidul respectiv. Nu am gândire politică. Nu prea mă interesează politica.

18. Vă simtiţi reprezentată de preşedintele României?
EE: Dacă e Băsescu, nu vreau să-l mai văd la putere.

19. Ce vă ţine astăzi legată de România?
EE: Inima, sufletul, dorul, neamul, ţara.

20. Ce vă lipseşte cel mai mult din România?
EE: Revelioanele.

21. Ce nu vă lipseşte deloc?
EE: Să merg agaţată cu o mână de scara autobuzului când mă duc şi când mă întorc de la serviciu.

22. Daca v-aţi putea întoarce în timp, aţi pleca iar din România?
EE: Nu! Mă gândesc să mă întoarc în România când voi fi la pensie şi văduvă. Atunci nu m-ar mai ţine nimic printre străini!

23. Care credeţi că este problema principală a României de astăzi?
EE: Lipsa de marketing sistematic pentru promovarea turismului românesc! Avem o ţară minunată şi necunoscută în vest! Avem preţuri atractive pentru vest. Suedezul e nebun după căldură. El ar fi foarte fericit dacă ar veni în România ca turist. Sunt sigură că ar reveni regulat…

Vă mulţumesc!
EE: Şi eu!