braindrainLa începutul lunii martie 2014, Institutul Pro Diaspora Română (I.P.D.R.) a început să strângă date pentru un studiu dedicat integrării profesionale în România a tinerilor români absolvenți de studii în străinătate. Colectarea de date s-a concentrat nu numai asupra așteptărilor pe care le au absolvenți români de studii în străinătate de la piața muncii din România, dar și asupra percepțiilor acestora despre sistemul de învățământ superior din România. În acest sens, echipa I.P.D.R. a elaborat o listă de întrebări pe care le-a publicat pe website-ul său, invitând absolvenții români de studii în străinătate să răspundă. Din păcate, numărul redus de respondenți (22) și faptul că nu am putut selecta respondenții după toate rigorile științifice nu ne permit formularea de generalizări.

Marea majoritate a respondenților noștri sunt cadre universitare. Sunt, așadar, foarte buni cunoscători ai sistemului de învățământ superior românesc, dar și ai sistemelor de educație din străinătate. Comentariile și răspunsurile lor aduc un plus de cunoaștere în ceea ce privește problema remigrației (migrației de revenire) absolvenților români de studii superioare în străinătate, precum și în ceea ce privește integrarea acestora în sistemul românesc de educație superioară și de cercetare. Pe lângă identificarea problemelor, respondenții noștri au oferit soluții practice de remediere a situației critice în care ei consideră că ne aflăm.

Astfel materialul redactat de noi poate fi considerat un articol foarte bine documentat, care merită să fie dezvoltat într-un studiu mult mai amplu pe această temă.

Din cauza dimensiunii articolului vom prezenta mai jos numai concluziile acestuia, varianta integrală putând fi descărcată în versiune PDF aici.

Concluzii

În opinia noastră, datele culese nu sunt deloc încurajatoare, dar sunt prețioase pentru că oferă o descriere detaliată a sistemului actual de învățământ superior românesc (prin comparație cu sisteme occidentale), dar și o prezentarea (chiar dacă subiectivă) a perspectivelor de angajare a absolvenților de studii superioare în străinătate, întorși în România.

Potrivit datelor culese, cei care doresc să se angajeze la Stat, în special în instituții de învățământ superior sau de cercetare, au de înfruntat corupția și reticența celor care iau deciziile. Față de un absolvent de studii în străinătate revenit în România, reacția multora din sistemul autohton de învățământ superior este, așa cum observa un respondent, „cea a lui Achim Moromete: Are școală da’ n-are școala vieții”. Același respondent a adăugat că în România nu contează ce așteptări au cei care studiază în străinătate. Contează că, în România, instituțiile publice n-au nevoie de ei, iar rezultatele lor educaționale sunt puse, în cel mai bun caz, în aceeași grilă cu un doctorat la o universitate obscură din România. Și, de fapt, „e mult mai bun cel autohton, pentru că absolventul din România are relații și îl cunosc oamenii”.

Pe de altă parte, dorim să subliniem că noi nu credem că orice absolvent de studii din străinătate este în mod obligatoriu mai bine pregătit și mai harnic decât orice absolvent de studii superioare din România. Nici nu credem că deținerea unei diplome eliberate de o instituție de învățământ din Occident trebuie să fie criteriul unic sau criteriul cel mai important în angajarea sau promovarea unor persoane în sistemul public sau privat românesc. Credem însă că transparența și profesionalismul trebuie să înlocuiască nepotismul și corupția.

Dincolo de corupția sistemului de educație românesc, în care imixtiunea politicului este bine cunoscută, din datele pe care le avem până în prezent reiese că există o reticență endemică a sistemul autohton față de tinerii educați și formați în alte sisteme, departe de casă. Din datele noastre mai reiese că cei care au reușit să își găsească rapid un loc de muncă acasă sunt în general cei care erau angajați înainte de a pleca la studii în străinătate și care au păstrat relațiile profesionale și sociale cu foștii colegi. La revenirea în țară, pe postul de pe care plecaseră, anii lungi de studiu le-au permis cel mult o promovare subiectivă, de statut, nicidecum una concretă, materializată printr-o creștere salarială sau printr-o promovare pe scara ierarhică profesională.

Nici în mediul privat lucrurile nu stau cu mult mai bine. Posesorii de diplome eliberate de instituții de învățământ superior din străinătate sunt suspectați de pretenții materiale foarte mari și prin urmare nu sunt foarte căutați.

15-ani-CNREDProcesul de echivalare a acestor diplome rămâne în continuare netransparent și durează nejustificat de mult. Multe specializări obținute în străinătate continuă să surprindă Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (C.N.R.E.D.) prin lipsa de corespondent în sistemul de educație superioară românesc. Echivalarea devine astfel o muncă de creație, nu aplicarea unei proceduri standard.

Deși C.N.R.E.D. continuă să câștige experiență în domeniul său de activitate, încă pare tot timpul depășit de volumul în creștere al diplome obținute în străinătate ce trebuie echivalate.

Unul din aspectele care ar trebui remediate rapid este implementarea unei proceduri mai sigure de predare/primire a documentelor depuse la Minister în vederea echivalării diplomelor. Obiectivul final trebuie să rămână însă integrarea mai eficientă a României în rândul țărilor europene și aplicarea aceleiași proceduri ca în restul Uniunii. Adică să nu mai fie necesară echivalarea/recunoașterea diplomelor de către Ministerului Educației din România, iar diplomele să fie recunoscute automat și prin urmare valabile în România, așa cum sunt valabile în Suedia, Marea Britanie, Ungaria sau Finlanda, fără a fi nevoie ca titularul să obțină echivalarea, respectiv recunoașterea de la Ministerele educației din țările respective.

Deloc surprinzător, remunerația absolvenților români de studii în străinătate este mai consistentă în mediul privat și în ONG-uri. Bugetarii, în special angajații din sistemul de educație și cercetare românesc, rămân Cenușăreasa grilelor salariale propuse de Stat. Aceștia din urmă își completează veniturile fie având al doilea loc de muncă, fie prin finanțări pe care le obțin din surse externe pentru diverse proiecte de cercetare. Trebuie menționat însă că astfel de finanțări sunt rare, lipsite de predictibilitate și adesea distribuite după reguli nu foarte transparente.

În ciuda tuturor acestor aspecte, marea majoritate a respondenților noștri consideră că efortul studiilor în străinătate a meritat, experiența culturală și profesională dobândită compensând lipsa unei recunoașteri adecvate a competențelor din partea societății românești.

În funcție de timpul care a trecut de la revenirea acasă după absolvirea studiilor în străinătate, am remarcat câteva tipare generale de atitudine ale respondenților noștri:

  • Cei proaspăt întorși au dificultăți în a-și găsi un loc de muncă adecvat pregătirii lor și, departe de a se fi blazat, devin tot mai frustrați de situația lor. Dintre aceștia, cei fără obligații familiale se gândesc foarte serios să emigreze definitiv din România,
  • Cei reveniți acasă de câțiva ani buni au deja un loc de muncă și o familie. Satisfacțiile personale sunt de obicei de natură profesională și familială. Se concentrează pe aspectele pozitive ale vieții lor și încearcă să sfințească locul, atât cât îi lasă sistemul. Deși nu au așteptări foarte mari de la viitor, printre ei sunt mai puțini cei care se gândesc să emigreze,
  • Cei reveniți în țară de mai bine de 10 ani reclamă o discrepanță acută între așteptările tinereții și prezentul marcat de probleme materiale, dar și o insuficientă recunoaștere a meritelor profesionale. Sunt pesimiști când vine vorba de viitor și adesea regretă faptul că au revenit în România, gândindu-se serios să emigreze împreună cu toată familia, chiar dacă sunt la o vârstă mai înaintată. În aceste condiții, profesia devine singura lor alinare, dar și principala lor sursă de frustrări.

Indiferent de vârstă sau de momentul revenirii acasă, respondenții noștri îi încurajează pe cei care vin din urmă să plece la studii în străinătate. Experiența interculturală, accesul la o educație mai riguroasă și mai bine adaptată la nevoile pieței, precum și implicarea în activități de cercetare în domenii de ultimă generație sunt lucruri imposibil de găsit în România zilelor noastre, în opinia lor.

Unii dintre respondenți cred că tinerii care pleacă acum la studii în străinătate ar trebui să rămână acolo, pentru că „a te întoarce în România nu poate însemna decât un regres absolut din toate punctele de vedere”. Alții cred însă că „avem mare nevoie de tineri valoroși și implicați. Putem intra în normalitate doar conduși de oameni care au înțeles ce înseamnă educația de calitate și și-o doresc și în țara lor. Fie că ne sprijină din țara sau din afara ei.”

Nevoia României de oameni bine instruiți și formați în sisteme guvernate de competență și profesionalism este limpede. Incapacitatea ei de a-i folosi și reține pe cei care corespund acestui profil este dramatică. Apelul la patriotism nu este suficient. Numai niște politici concrete de creare a unor locuri de muncă adecvate și bine plătite pentru tinerii înalt calificați îi pot aduce pe aceștia acasă.

Mulțumiri
Acest articol nu ar fi fost posibil fără sprijinul generos pe care fiecare dintre respondenții noștri ni l-a acordat prin completarea chestionarelor. Le mulțumim tuturor și fiecăruia în parte.

Ad AstraMulțumim, de asemenea Asociației Ad Astra, care ne-a promovat chestionarul, contribuind astfel la creșterea numărului și calității respondenților noștri.

Tuturor acestora le dedicam acest articol. Sperăm ca acest material să constituie premisa pentru un studiu mult mai amplu pe această temă.